.
.
.
-
comentarii recente
Tag Archives: green
vorbind neintrebat.
ce poate fi mai ferm decat un femur aprofundat? unul scufundat! proteze bionice fac viitorul mai trist dar mai interesant si cum intr-o buna zi mana si piciorul vor avea procesoare diferite or doar vor fi administrate de firme concurente, asa si gura mea ( sper sa nu bata fundul) isi face de cap cu orice initiativa manuala de stergere a prafului nestelar dintre cele cateva taste ce mi-au ramas intiparite nu doar sub unghii ci chiar intre piele si minte. minte cel care nu recunoaste doar pentru ca nevazand “curentul electric” ori stiu eu ce vietate nu-si doreste a crede in realitate si cersind minuni nu se poate multumim cu una singura; si anume a le vedea (bucurandu-le in bucuria-i proprie dar nu atat de personala).
despre ce vorbeam? da. natura (mea) moarta nu trebuie luata drept obsesie si tin sa va asigur ca prea rar veti gasi aici imagini astfel prealucrate. eu sunt doar omul soarelui. altceva. portet, portete si portait nici ca veti gasi in pagina mea astfel ca eliminand pe rand domenii dragi riscam de ramanem cu mai putin din infinitul pagubit. doar ca nu spun ca nu m-am jucat si candva in nisip ori prin ţărână, n-am urinat pe mine (nu doar ca nu mi-a fost altcineva prin preajma dar la o anumita varsta astfel de lucruri se iarta; ce vremuri!!!) si mai ales n-am spus prostii (ca de facut mi-e martor eu’ul; mintea’i pe relax) ma gandesc sa va pun osul la treaba.
material natural de rochita ori fustita ornat, brodat si binecuvantat va fi (fara a generaliza) in cateva (2-3 ) postari urmatoare. nunta va fi!
a cui a fost de’a fi sa fie?
cine poate sti sa nu spuna dar sa bucure si sa se bucure pe sine doar spre multumirea celuilalt. primele cadre
vizionare placuta!
in complex’tare; doar pentru incurcare…
ar fi pe langa Herastru, undeva prin zona Muzeului Satului (pe cealalta parte). la fel de trist si tot atat de mort precum anteriorul dar mai fascinant pe cat ne poate duce mintea.
parca’i un bonsai parasit…
ok. el este de vina. revenim cum spuneam la natura moarta. atat de moarta incat este chiar moarta de vie ce ne este. acesta’i cel de-al 2 -lea copacel. de marime = mititel. origini = necunoscute. rezidenta = bucuresti. in emisiunea urmatoare vi-l prezint in detaliu, poate il recunoaste-ti si-l faceti celebru ca bine nu stiu ce-i mai poate face. pare mort de-a binelea dar cum spun unii ca dupa viata ar fi adevarata viata. iaca posibilitate mai buna ca nu se poate pentru o demonstratie atat de virtuala pe cat de reala poate deveni. binenteles ca tot pe langa Herastrau poate fi gasit. inca.
exercitii fotometrice de natura topometrica, biometrie simetrica dar mai mult minciuni vii si atat de neadevarate incat imbujorarea adevarului paleste spre negru. departe de mine gandul dar mai ales dorinta de a-mi prezenta elemente prin segmente favorite dar uneori trebuie.
primele doua episoade urmand parcului Herastrau vor incerca resuscitarea staticii cu ajutorul tau. vor fi 2 exemple destul de asemanatoare de prin natura. moarta. moarta de-a binelea desi termenul care precum nuca’n peretele ascutit peste tot si plin de bumbi.
invitatiile mele sunt deasemenea 2. prima: ar trebuie sa-ti imaginezi forma cat mai apropiata de realitate a copacului meu drag si cea de- a doua invitatie: sa-l gasesti. apoi chiar sa-l pui in evidenta prin ce stii tu mai bine: un text, un mesaj, o imagine cu voi sau pentru prietenii voastrii, impreuna. cu uriasul meu, binenteles. prima parte: cum arata copacul si cam de mare este?
natura moarta. desi nu este chiar, intocmai… vreau sa spun. este natura. este si moarta dar matematica nu cade bine aici desi se adevereste pe cat posibil. insufleteste copacelul acesta!
macar cu un gand bun pentru ca si moartea simte. cred. la urmatoare intalnire am sa vi-l arat “pe bune” si am sa va spun si locatia. aproximativa. Bucuresti; e sigur (asta pot sa spun).
exceptie
