despre ce este sau era vorba?
o floare. binenteles. o minune care a ajuns cumva pe langa computerul nostru. cum spuneam…
sa facem cunostinta:
imaginile sunt suficient de mari astfel incat le puteti face desktop’uri ori altceva’uri.
mucava interneuronala si ipostaze nestapanite din interiorul vidului tau exterior; priveste si nu lua aminte dar bucura per cel de langa tine fara a tine cont ca intr-o zi vei avea nevoie chiar fara sa ai. continuam…
inca una si gata…
vorbind neintrebat.
ce poate fi mai ferm decat un femur aprofundat? unul scufundat! proteze bionice fac viitorul mai trist dar mai interesant si cum intr-o buna zi mana si piciorul vor avea procesoare diferite or doar vor fi administrate de firme concurente, asa si gura mea ( sper sa nu bata fundul) isi face de cap cu orice initiativa manuala de stergere a prafului nestelar dintre cele cateva taste ce mi-au ramas intiparite nu doar sub unghii ci chiar intre piele si minte. minte cel care nu recunoaste doar pentru ca nevazand “curentul electric” ori stiu eu ce vietate nu-si doreste a crede in realitate si cersind minuni nu se poate multumim cu una singura; si anume a le vedea (bucurandu-le in bucuria-i proprie dar nu atat de personala).
despre ce vorbeam? da. natura (mea) moarta nu trebuie luata drept obsesie si tin sa va asigur ca prea rar veti gasi aici imagini astfel prealucrate. eu sunt doar omul soarelui. altceva. portet, portete si portait nici ca veti gasi in pagina mea astfel ca eliminand pe rand domenii dragi riscam de ramanem cu mai putin din infinitul pagubit. doar ca nu spun ca nu m-am jucat si candva in nisip ori prin ţărână, n-am urinat pe mine (nu doar ca nu mi-a fost altcineva prin preajma dar la o anumita varsta astfel de lucruri se iarta; ce vremuri!!!) si mai ales n-am spus prostii (ca de facut mi-e martor eu’ul; mintea’i pe relax) ma gandesc sa va pun osul la treaba.
material natural de rochita ori fustita ornat, brodat si binecuvantat va fi (fara a generaliza) in cateva (2-3 ) postari urmatoare. nunta va fi!
a cui a fost de’a fi sa fie?
cine poate sti sa nu spuna dar sa bucure si sa se bucure pe sine doar spre multumirea celuilalt. primele cadre
vizionare placuta!
in complex’tare; doar pentru incurcare…
ar fi pe langa Herastru, undeva prin zona Muzeului Satului (pe cealalta parte). la fel de trist si tot atat de mort precum anteriorul dar mai fascinant pe cat ne poate duce mintea.
parca’i un bonsai parasit…
ok. el este de vina. revenim cum spuneam la natura moarta. atat de moarta incat este chiar moarta de vie ce ne este. acesta’i cel de-al 2 -lea copacel. de marime = mititel. origini = necunoscute. rezidenta = bucuresti. in emisiunea urmatoare vi-l prezint in detaliu, poate il recunoaste-ti si-l faceti celebru ca bine nu stiu ce-i mai poate face. pare mort de-a binelea dar cum spun unii ca dupa viata ar fi adevarata viata. iaca posibilitate mai buna ca nu se poate pentru o demonstratie atat de virtuala pe cat de reala poate deveni. binenteles ca tot pe langa Herastrau poate fi gasit. inca.
